La Clejani, istoria se poate citi în documente, în zidurile unei biserici și în muzica dusă din sat pe scenele lumii. Așezată pe Neajlov, în ținutul vechii Vlașce, comuna păstrează povești care merită ascultate pe îndelete: despre moșii și oameni, despre un filantrop sârb și despre generații de lăutari romi.
Cu prilejul datei de 8 noiembrie, consemnată în Ghidul Primăriilor drept Ziua comunei, ne oprim asupra acestei comunități. Privim sărbătoarea ca pe o invitație la cunoaștere; data din ghid nu reprezintă, singură, confirmarea unui program festiv pentru anul 2026.
Un loc al vechii Vlașce
Comuna de astăzi, din județul Giurgiu, reunește satele Clejani, Neajlovu, Podu Doamnei și Sterea. Râul, terenurile agricole și drumurile dintre așezări oferă cadrul în care trebuie înțeleasă istoria locului. Dincolo de renumele muzical, Clejani este și o comunitate rurală a cărei memorie cuprinde gospodării, ocupații și legături între familii.
Vechimea locuirii în zonă coboară mult înaintea documentelor medievale. Repertoriul Arheologic Național înregistrează la Clejani situl „La Carieră”, cu vestigii din epoca bronzului și din prima epocă a fierului, Hallstatt. Este o dovadă a trecutului îndepărtat al teritoriului, fără a demonstra, prin ea însăși, o continuitate neîntreruptă a satului actual.
Clejani în documentele și istoria medievală
Anul 1522 apare în prezentările istorice ale localității, în legătură cu luptele lui Radu de la Afumați împotriva otomanilor. Reperul merită păstrat, cu distincția necesară între o bătălie asociată locului și data întemeierii satului: o așezare nu începe să existe abia când este menționată de o sursă.
Un alt reper este documentul din 12 martie 1580, emis de Mihnea Voievod, prezentat în articolul „Clejanii, vatră de lăutari” din Jurnalul. El privește întărirea unor stăpâniri ale lui Dragomir vornicul, între care și Clejani. Relatarea amintește și persoane rome aflate în robie. Acest trecut cere o lectură atentă: documentul vorbește despre relații de proprietate și dependență, iar menționarea romilor nu dovedește automat că aceștia erau deja lăutari.
Mișa Anastasievici și biserica pictată de Tattarescu
În secolul al XIX-lea, un nume devine esențial pentru patrimoniul Clejanilor: Mișa Anastasievici, filantropul sârb legat de moșia locală. Cea mai cunoscută mărturie a prezenței sale este biserica ridicată în anii 1864–1865, cu pictură realizată de Gheorghe Tattarescu, potrivit Agenției Basilica. Întâlnirea dintre ctitoria unui binefăcător sârb și arta unui pictor important al secolului al XIX-lea dă locului o semnificație care depășește hotarele comunei.
Biserica poate fi privită și ca o punte între istoria mare și viața comunității: un edificiu construit într-o epocă de schimbări, rămas legat de generațiile care s-au rugat aici. Pentru vizitator, povestea ctitorului și pictura sunt motive de a căuta mai mult decât o fotografie de exterior.
Moștenirea construită nu se oprește la biserică. Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice păstrează un dosar dedicat palatului/hanului lui Mișa Anastasievici din Clejani, cu corespondență din 1936–1943. Dosarul oferă o cale concretă de cercetare a clădirii și a preocupărilor pentru protejarea ei.
Școala locală de meserii reprezintă o altă direcție importantă. Sursele de prezentare consultate dau însă cronologii diferite pentru întemeiere și extindere. De aceea, nu îi atribuim aici o dată certă și nici titlul de „prima școală de arte și meserii din România”, înainte de confruntarea documentelor.
O fotografie din 1941: memoria peisajului rural
Fotografia realizată de Willy Pragher păstrează un fragment precis din Clejanii de altădată. Crucile și cultura de porumb apar în același cadru: un detaliu de peisaj care invită la întrebări despre memoria locului și despre felul în care acesta s-a schimbat. Fișa arhivistică îi stabilește autorul și data; nu identifică persoanele cărora le aparțineau crucile, iar imaginea nu trebuie împovărată cu explicații pe care documentul nu le oferă.
Lăutarii care au dus numele satului în lume
Tradiția muzicală a Clejanilor are în centru priceperea și munca unor generații de lăutari romi. Ea înseamnă repertorii învățate și transmise, interpretare și relația muzicienilor cu publicul. Istoria lor merită spusă cu nume, înregistrări și contexte, fără a reduce comunitatea la un clișeu pitoresc.
Cercetările muzicologice începute în 1949, evocate de Jurnalul într-un material despre vechii lăutari, sunt un reper pentru documentarea muzicii locale din secolul XX. Înregistrările și mărturiile pot ajuta la înțelegerea diferențelor dintre repertoriul de odinioară și formele cunoscute publicului de astăzi.
O etapă decisivă a vizibilității internaționale este legată de Taraful Haiducilor, cunoscut ca Taraf de Haïdouks. Casa de discuri Crammed Discs îi prezintă ca muzicieni proveniți din Clejani și situează lansarea primului album în 1991. Concertele și discurile au făcut ca numele unei așezări din Vlașca să ajungă la ascultători din multe țări.
Ce merită căutat la Clejani
O întâlnire cu localitatea poate începe cu patrimoniul bisericii și cu povestea lui Anastasievici, apoi poate continua prin descoperirea muzicii vechilor lăutari. Pentru accesul în clădiri sau întâlniri cu muzicieni este firesc să fie cerute informații și acordul celor care le îngrijesc ori locuiesc acolo. Viața unui sat nu este un spectacol permanent, ci realitatea oamenilor săi.
Clejani ne arată câte istorii pot încăpea într-un singur loc: urme arheologice, documente medievale, filantropie, artă religioasă și muzică. Pentru Descoperă Vlașca, fiecare este o invitație de a merge mai departe, de la povestea cunoscută la document și de la document la oamenii care păstrează memoria.
Aveți fotografii vechi, amintiri sau documente despre Clejani, Neajlovu, Podu Doamnei ori Sterea? Scrieți-ne prin site-ul Descoperă Vlașca sau pe paginile asociației. Spuneți-ne ce reprezintă materialul, din ce perioadă provine și cine l-a realizat, dacă știți. Publicarea se face cu acordul deținătorilor drepturilor.
Surse și repere de documentare
Repertoriul Arheologic Național, situl Clejani – La Carieră, cod RAN 101993.01: ran.cimec.ro.
Jurnalul, „Istoric – Clejanii, vatră de lăutari”, 25 mai 2007; Daniela Cârlea Șontică, „Vechii lăutari din Clejani”, 26 mai 2007. Surse secundare pentru reperele medievale și cercetarea muzicală.
Basilica, „Pelerinaj de Florii la Clejani”, 15 aprilie 2014, pentru ctitoria din 1864–1865 și pictura lui Tattarescu.
Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice, dosarul 1131: Palatul lui Mișa Anastasievici, Clejani.
Crammed Discs, biografia Taraf de Haïdouks, pentru originea formației și debutul discografic internațional.
Ghidul Primăriilor, Clejani, pentru satele componente și data consemnată a Zilei comunei. Creditele și condițiile de reutilizare ale fotografiilor sunt indicate lângă fiecare imagine.
Material de sinteză documentară, 8 noiembrie 2026. Reperele provenite din presă sunt atribuite surselor; cercetarea documentelor originale rămâne deschisă completărilor.
_-_Vlașca.jpg){kind=link}
