# Asociația Descoperă Vlașca

Tradiții, cultură și patrimoniu, documentate cu grijă.

- Site: https://descopera-vlasca.org/

## Clejani: povești din vechea Vlașcă, între istorie, patrimoniu și muzică

- Link: https://descopera-vlasca.org/2026/11/08/clejani-istorie-patrimoniu-lautari-vlasca/
- Published: 2026-11-08T18:21:58+00:00
- Author: Adv

**La Clejani, istoria se poate citi în documente, în zidurile unei biserici și în
muzica dusă din sat pe scenele lumii.** Așezată pe Neajlov, în ținutul vechii Vlașce,
comuna păstrează povești care merită ascultate pe îndelete: despre moșii și oameni,
despre un filantrop sârb și despre generații de lăutari romi.

Cu prilejul datei de 8 noiembrie, consemnată în Ghidul Primăriilor drept Ziua comunei,
ne oprim asupra acestei comunități. Privim sărbătoarea ca pe o invitație la cunoaștere;
data din ghid nu reprezintă, singură, confirmarea unui program festiv pentru anul
2026.

## Un loc al vechii Vlașce

Comuna de astăzi, din județul Giurgiu, reunește satele Clejani, Neajlovu, Podu Doamnei
și Sterea. Râul, terenurile agricole și drumurile dintre așezări oferă cadrul în
care trebuie înțeleasă istoria locului. Dincolo de renumele muzical, Clejani este
și o comunitate rurală a cărei memorie cuprinde gospodării, ocupații și legături
între familii.

Vechimea locuirii în zonă coboară mult înaintea documentelor medievale. Repertoriul
Arheologic Național înregistrează la Clejani situl „La Carieră”, cu vestigii din
epoca bronzului și din prima epocă a fierului, Hallstatt. Este o dovadă a trecutului
îndepărtat al teritoriului, fără a demonstra, prin ea însăși, o continuitate neîntreruptă
a satului actual.

## Clejani în documentele și istoria medievală

Anul 1522 apare în prezentările istorice ale localității, în legătură cu luptele
lui Radu de la Afumați împotriva otomanilor. Reperul merită păstrat, cu distincția
necesară între o bătălie asociată locului și data întemeierii satului: o așezare
nu începe să existe abia când este menționată de o sursă.

Un alt reper este documentul din 12 martie 1580, emis de Mihnea Voievod, prezentat
în articolul „Clejanii, vatră de lăutari” din Jurnalul. El privește întărirea unor
stăpâniri ale lui Dragomir vornicul, între care și Clejani. Relatarea amintește 
și persoane rome aflate în robie. Acest trecut cere o lectură atentă: documentul
vorbește despre relații de proprietate și dependență, iar menționarea romilor nu
dovedește automat că aceștia erau deja lăutari.

## Mișa Anastasievici și biserica pictată de Tattarescu

În secolul al XIX-lea, un nume devine esențial pentru patrimoniul Clejanilor: Mișa
Anastasievici, filantropul sârb legat de moșia locală. Cea mai cunoscută mărturie
a prezenței sale este biserica ridicată în anii 1864–1865, cu pictură realizată 
de Gheorghe Tattarescu, potrivit Agenției Basilica. Întâlnirea dintre ctitoria unui
binefăcător sârb și arta unui pictor important al secolului al XIX-lea dă locului
o semnificație care depășește hotarele comunei.

Biserica poate fi privită și ca o punte între istoria mare și viața comunității:
un edificiu construit într-o epocă de schimbări, rămas legat de generațiile care
s-au rugat aici. Pentru vizitator, povestea ctitorului și pictura sunt motive de
a căuta mai mult decât o fotografie de exterior.

Moștenirea construită nu se oprește la biserică. Arhiva Comisiunii Monumentelor 
Istorice păstrează un dosar dedicat palatului/hanului lui Mișa Anastasievici din
Clejani, cu corespondență din 1936–1943. Dosarul oferă o cale concretă de cercetare
a clădirii și a preocupărilor pentru protejarea ei.

Școala locală de meserii reprezintă o altă direcție importantă. Sursele de prezentare
consultate dau însă cronologii diferite pentru întemeiere și extindere. De aceea,
nu îi atribuim aici o dată certă și nici titlul de „prima școală de arte și meserii
din România”, înainte de confruntarea documentelor.

## O fotografie din 1941: memoria peisajului rural

![Cruci funerare lângă un câmp de porumb la Clejani, fotografiate de Willy Pragher
la 11 octombrie 1941](https://descopera-vlasca.org/wp-content/uploads/2026/11/Clejani-
in-1941-—-fotografie-Willy-Pragher.jpg)

Clejani, 11 octombrie 1941: cruci funerare lângă un câmp de porumb. Landesarchiv
Baden-Württemberg, Staatsarchiv Freiburg, W 134 Nr. 030504 / fotograf: Willy Pragher.
[Sursa arhivistică](https://www.landesarchiv-bw.de/plink/?f=5-256994-1); [CC BY 4.0](https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/).
Imagine reprodusă fără intervenții editoriale.

Fotografia realizată de Willy Pragher păstrează un fragment precis din Clejanii 
de altădată. Crucile și cultura de porumb apar în același cadru: un detaliu de peisaj
care invită la întrebări despre memoria locului și despre felul în care acesta s-
a schimbat. Fișa arhivistică îi stabilește autorul și data; nu identifică persoanele
cărora le aparțineau crucile, iar imaginea nu trebuie împovărată cu explicații pe
care documentul nu le oferă.

## Lăutarii care au dus numele satului în lume

Tradiția muzicală a Clejanilor are în centru priceperea și munca unor generații 
de lăutari romi. Ea înseamnă repertorii învățate și transmise, interpretare și relația
muzicienilor cu publicul. Istoria lor merită spusă cu nume, înregistrări și contexte,
fără a reduce comunitatea la un clișeu pitoresc.

Cercetările muzicologice începute în 1949, evocate de Jurnalul într-un material 
despre vechii lăutari, sunt un reper pentru documentarea muzicii locale din secolul
XX. Înregistrările și mărturiile pot ajuta la înțelegerea diferențelor dintre repertoriul
de odinioară și formele cunoscute publicului de astăzi.

O etapă decisivă a vizibilității internaționale este legată de Taraful Haiducilor,
cunoscut ca Taraf de Haïdouks. Casa de discuri Crammed Discs îi prezintă ca muzicieni
proveniți din Clejani și situează lansarea primului album în 1991. Concertele și
discurile au făcut ca numele unei așezări din Vlașca să ajungă la ascultători din
multe țări.

## Ce merită căutat la Clejani

O întâlnire cu localitatea poate începe cu patrimoniul bisericii și cu povestea 
lui Anastasievici, apoi poate continua prin descoperirea muzicii vechilor lăutari.
Pentru accesul în clădiri sau întâlniri cu muzicieni este firesc să fie cerute informații
și acordul celor care le îngrijesc ori locuiesc acolo. Viața unui sat nu este un
spectacol permanent, ci realitatea oamenilor săi.

![Semnul de bun venit în comuna Clejani, fotografie din 2010](https://descopera-
vlasca.org/wp-content/uploads/2026/11/Intrarea-in-comuna-Clejani-—-Gabinho-2010-
scaled.jpg)

Intrarea în comuna Clejani, fotografie realizată la 8 august 2010 de Gabinho. [Wikimedia Commons](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Comuna_Clejani_Welcome_Sign.JPG),
domeniu public. Redimensionată automat pentru afișare.

Clejani ne arată câte istorii pot încăpea într-un singur loc: urme arheologice, 
documente medievale, filantropie, artă religioasă și muzică. Pentru Descoperă Vlașca,
fiecare este o invitație de a merge mai departe, de la povestea cunoscută la document
și de la document la oamenii care păstrează memoria.

**Aveți fotografii vechi, amintiri sau documente despre Clejani, Neajlovu, Podu 
Doamnei ori Sterea?** Scrieți-ne prin [site-ul Descoperă Vlașca](https://descopera-vlasca.org)
sau pe paginile asociației. Spuneți-ne ce reprezintă materialul, din ce perioadă
provine și cine l-a realizat, dacă știți. Publicarea se face cu acordul deținătorilor
drepturilor.

## Surse și repere de documentare

Repertoriul Arheologic Național, situl Clejani – La Carieră, cod RAN 101993.01: 
[ran.cimec.ro](https://ran.cimec.ro/).

[Jurnalul, „Istoric – Clejanii, vatră de lăutari”, 25 mai 2007](https://jurnalul.ro/editie-de-colectie/clejani-28-mai-2007/istoric-clejanii-vatra-de-lautari-293379.html);
[Daniela Cârlea Șontică, „Vechii lăutari din Clejani”, 26 mai 2007](https://jurnalul.ro/special-jurnalul/vechii-lautari-din-clejani-93324.html).
Surse secundare pentru reperele medievale și cercetarea muzicală.

[Basilica, „Pelerinaj de Florii la Clejani”, 15 aprilie 2014](https://arhiva.basilica.ro/pelerinaj-de-florii-la-clejani/),
pentru ctitoria din 1864–1865 și pictura lui Tattarescu.

[Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice, dosarul 1131: Palatul lui Mișa Anastasievici, Clejani](https://arhivacomisiuniimonumentelor.ro/?p=88964).

[Crammed Discs, biografia Taraf de Haïdouks](https://www.crammed.be/index.php?art_id=124&bio=full&id=34&lang=fr),
pentru originea formației și debutul discografic internațional.

[Ghidul Primăriilor, Clejani](https://ghidulprimariilor.ro/businesses/primaria-clejani/),
pentru satele componente și data consemnată a Zilei comunei. Creditele și condițiile
de reutilizare ale fotografiilor sunt indicate lângă fiecare imagine.

_Material de sinteză documentară, 8 noiembrie 2026. Reperele provenite din presă
sunt atribuite surselor; cercetarea documentelor originale rămâne deschisă completărilor._

## Toamna în vechea Vlașcă: recolte, gospodării și pregătiri pentru iarnă

- Link: https://descopera-vlasca.org/2026/10/29/toamna-in-vechea-vlasca-recolte-gospodarii-pregatiri-pentru-iarna/
- Published: 2026-10-29T20:12:20+00:00
- Author: Adv

_La sfârșit de octombrie, câmpurile se golesc treptat, iar munca se mută din ogor
în curți, magazii și case. Cum putem înțelege acest anotimp în lumea rurală a fostului
județ Vlașca?_

## Toamna, între recolta încheiată și anul agricol următor

În satele de câmpie ale sudului Munteniei, toamna nu însemna numai încheierea unui
ciclu de muncă. Era și perioada în care gospodarii trebuiau să hotărască ce păstrează
pentru hrană, ce folosesc pentru animale, ce rezervă drept sămânță și cum pregătesc
pământul pentru următoarea recoltă. Ritmul exact depindea de vreme, de culturi, 
de mărimea gospodăriei și de epoca istorică.

Pentru cercetarea agriculturii din Vlașca interbelică există o sursă locală deosebit
de promițătoare: monografia lui Constant Nițescu, _Monografia regiunii sudestice
a județului Vlașca: contribuțiuni la cunoașterea caracterului agricol-tehnic și 
social-economic al regiunii_ (1928). Până la consultarea integrală a lucrării, nu
atribuim acestei surse cifre sau descrieri pe care nu le-am verificat direct.

![Scenă rurală de toamnă cu culesul și desfăcatul porumbului, în vechea Vlașcă](
https://descopera-vlasca.org/wp-content/uploads/2026/10/Toamna-in-vechea-Vlasca-–-
culesul-porumbului.png)

## Culesul porumbului și grija pentru păstrare

Porumbul este una dintre culturile care au modelat alimentația și munca rurală din
câmpia românească. În gospodăria tradițională, culesul era urmat de transportul 
știuleților, îndepărtarea pănușilor, uscarea și depozitarea lor în condiții care
să reducă riscul de alterare. Boabele destinate măcinării, hranei animalelor ori
semănatului aveau întrebuințări diferite.

Desfăcatul porumbului putea aduce împreună membrii familiei și vecinii, într-o formă
de muncă colectivă cunoscută în mai multe regiuni românești. Este însă important
să deosebim practica rurală larg răspândită de obiceiurile locale: pentru a descrie
cu precizie clăcile din anumite sate ale Vlașcăi avem nevoie de mărturii orale sau
de izvoare etnografice din acele localități.

## Din grădină în cămară

Pregătirea pentru iarnă însemna și sortarea legumelor și fructelor, conservarea 
unor alimente, verificarea rezervelor și îngrijirea spațiilor de depozitare. Nu 
toate familiile aveau aceleași resurse. O gospodărie cu pământ și animale își organiza
altfel proviziile decât o familie cu lot mic ori dependentă de munca sezonieră.

De aceea, imaginea unei toamne mereu îmbelșugate trebuie privită critic. Recolta
putea fi bună, modestă sau compromisă; seceta, ploile și obligațiile economice schimbau
mult viața de zi cu zi.

## Arătura și semănatul de toamnă

Pe terenurile destinate cerealelor de toamnă, o parte din muncă începea din nou 
după strângerea recoltelor. Pregătirea solului și semănatul grâului erau legate 
de umiditate și de condițiile meteorologice. Chiar dacă tehnologia agricolă s-a 
schimbat radical, această succesiune — recoltă, pregătirea terenului, semănat — 
rămâne esențială pentru înțelegerea calendarului agricol.

## Animalele, uneltele și gospodăria

Înainte de venirea frigului, atenția se îndrepta și către adăposturile animalelor,
furaje, reparații și unelte. Activitățile de interior deveneau mai importante pe
măsură ce zilele se scurtau. În multe sate românești, sezonul rece oferea și mai
mult timp pentru tors, țesut și alte îndeletniciri casnice; particularitățile lor
în Vlașca trebuie documentate pe localități și perioade.

## O invitație la recuperarea memoriei locale

Astăzi, memoria toamnelor de altădată se păstrează nu numai în cărți, ci și în fotografii
de familie, unelte, hambare vechi și povestirile celor care au participat la muncile
câmpului. Asociația Descoperă Vlașca invită cititorii să contribuie cu mărturii 
și imagini, însoțite de localitate, dată aproximativă și informații privind proveniența
și drepturile de utilizare.

**Ce se culegea toamna în satul dumneavoastră? Cum se păstra porumbul? Cine participa
la desfăcat și ce se pregătea înainte de prima brumă?** Răspunsurile pot deveni 
piese ale unei arhive documentate despre Vlașca istorică.

## Surse și precizări documentare

 * Constant Nițescu, _Monografia regiunii sudestice a județului Vlașca_ (1928), 
   [fișă bibliografică EconBiz](https://www.econbiz.de/10002578951). Lucrare identificată
   bibliografic; conținutul integral nu a fost verificat pentru acest articol.
 * [Muzeul Național al Satului: „Singureni, Vlașca – Istorie și civilizație locală”](https://muzeul-satului.ro/events/singureni-vlasca-istorie-si-civilizatie-locala/?occurrence=2026-10-24),
   expoziție 24 octombrie – 23 noiembrie 2026, reper pentru patrimoniul gospodăriei
   și identitatea locală.
 * [Revista Agricultura Transilvană](https://scdaturda.ro/wp-content/uploads/2023/11/Revista-Agricultura-Transilvana-v2-39.pdf),
   material tehnic privind calendarul semănatului grâului de toamnă; utilizat doar
   pentru explicarea succesiunii generale a lucrărilor agricole, nu ca izvor istoric
   despre Vlașca.

_Notă editorială: articol de popularizare și contextualizare, nu reconstituire etnografică
exhaustivă. Practicile generale sunt diferențiate de faptele atestate explicit pentru
Vlașca._

## Botoroaga de Sfântul Dumitru: un bâlci de toamnă și urmele vechii Vlașce

- Link: https://descopera-vlasca.org/2026/10/26/botoroaga-sfantul-dumitru-balci-memoria-vlasca/
- Published: 2026-10-26T13:12:41+00:00
- Author: Adv

La Botoroaga, sfârșitul lui octombrie are un reper local precis: **bâlciul de Sfântul
Dumitru**. Calendarul Consiliului Județean Teleorman pentru 2026 îl programează 
în **24–26 octombrie**. În același document, Ziua comunei este trecută separat, 
de Rusalii, pe 31 mai. Distincția contează: sărbătorile unei comunități nu se reduc
la o singură dată, iar fiecare poate deschide o altă poartă către istoria locului.
[[1]](https://www.cjbotosani.ro/wp-content/uploads/2026/02/Teleorman-Calendar-2026.pdf#page=2)

Cu acest prilej, Descoperă Vlașca propune o privire asupra câtorva urme documentare
ale comunei: nume vechi, evidențe de familie și un dosar de patrimoniu din Valea
Cireșului. Nu relatăm aici desfășurarea bâlciului din acest an; pornim de la data
înscrisă în calendarul oficial pentru a cerceta memoria locală.

## Botoroaga în documentele vechii Vlașce

În _Indicatorul localităților din România_, întocmit pentru recensământul din 6 
aprilie 1941, o notă identifică Botoroaga și prin numele I. G. Duca și precizează
că localitatea apărea în 1912 ca Târnava-de-Sus. Este un detaliu esențial pentru
cercetarea de arhivă: aceeași așezare poate fi greu de găsit dacă folosim numai 
denumirea de astăzi. [[2]](https://www.biblioteca-digitala.ro/reviste/carte/indicatorul-localitatilor-din-Romania-1941.pdf)

[⌊Hartă a județului Vlașca din 1938, reper pentru înțelegerea încadrării istorice
a localităților⌉⌊Hartă a județului Vlașca din 1938, reper pentru înțelegerea încadrării
istorice a localităților⌉[

Vlașca interbelică, hartă datată 1938, din _Enciclopedia României_. Imagine de context
regional, nu hartă a comunei actuale. [Sursă și drepturi: Wikimedia Commons, domeniu public conform fișei.](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:1938_map_of_interwar_county_Vlasca.jpg)

O altă urmă se găsește în volumul lui Ioan Spiru, _Din istoria bisericii teleormănene_,
publicat în 2015 de Muzeul Județean Teleorman. În transcrierea unor evidențe pentru
anii 1833–1838, intrarea Botoroaga, asociată în sursă cu Târnava, consemnează 90
de familii și trei preoți. Cifra descrie înregistrarea istorică reprodusă în volum;
nu reprezintă populația întregii comune de astăzi. [[3]](https://www.biblioteca-digitala.ro/reviste/carte/muzeul-judetean-teleorman/dl.asp?filename=spiru_din-istoria-bisericii-teleormanene_2015.pdf)

## Valea Cireșului: un nume actual, o pistă de arhivă

Proiectul de valorificare a arhivei Comisiunii Monumentelor Istorice descrie dosarul
0038 al bisericii „Sf. Gheorghe” din Valea Cireșului, comuna Botoroaga. Corespondența
este datată 1921–1941, iar localitatea apare în documente sub numele Alexandru Lahovari,
județul Vlașca. Fișa enumeră un chestionar, corespondență, un referat și o delegație
și semnalează documentarea stării monumentului după cutremur. [[4]](https://arhivacomisiuniimonumentelor.ro/?p=85775)

Acest dosar oferă o direcție concretă pentru un viitor studiu al bisericii și al
comunității. Descrierea arhivistică nu este însă un raport despre starea clădirii
în prezent. Pentru o asemenea evaluare sunt necesare cercetarea documentelor, informații
actuale și observații de teren.

[⌊Harta județului Vlașca din Atlasul Căilor de Comunicații, 1897⌉⌊Harta județului
Vlașca din Atlasul Căilor de Comunicații, 1897⌉[

Județul Vlașca în _Atlasul Căilor de Comunicații_, 1897, Ministerul Lucrărilor Publice,
Diviziunea I, Poduri și Șosele. Document cartografic regional. [Sursă: Wikimedia Commons; domeniu public.](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Atlasul_Căilor_de_Comunicații_(1897)_-_Vlașca.jpg)

## De la sărbătoarea locală la o arhivă a comunității

Pentru proiectul nostru, data unui bâlci este și o invitație la documentare. Fotografiile
păstrate în familie, poveștile despre locul unde se ținea târgul, numele negustorilor
și obiectele cumpărate acolo pot completa documentele administrative. Sunt întrebări
pe care vrem să le adresăm comunității, fără a presupune dinainte răspunsurile sau
a atribui Botoroagăi obiceiuri întâlnite doar în alte sate.

Dacă aveți fotografii vechi, însemnări ori amintiri despre Botoroaga și satele comunei,
ne puteți scrie prin [formularul de contact](https://descopera-vlasca.org/contact/).
Indicați, pe cât posibil, anul, locul, persoanele și proveniența materialului. Astfel
putem lega sărbătoarea de astăzi de oameni și întâmplări care merită păstrate în
memoria Vlașcăi.

_Documentare: 26 octombrie 2026. Calendarul oficial indică programarea evenimentului;
articolul nu confirmă desfășurarea sa efectivă. Hărțile ilustrează contexte istorice
distincte._

## Portul și textilele din Vlașca: ce păstrează colecțiile muzeale

- Link: https://descopera-vlasca.org/2026/10/26/portul-si-textilele-din-vlasca/
- Published: 2026-10-26T12:15:26+00:00
- Author: Adv

Un ștergar, o piesă de port sau o țesătură păstrată în familie poate fi începutul
unei povești despre Vlașca. Pentru a o spune cu grijă, avem nevoie atât de obiect,
cât și de informațiile care îl însoțesc: din ce sat provine, cine l-a lucrat și 
când a fost folosit.

După [introducerea în istoria și geografia Vlașcăi](https://descopera-vlasca.org/2026/10/23/vlasca-istorica-introducere/),
ne apropiem de patrimoniul textil. Pornim de la ce documentează muzeele și lăsăm
deschisă întrebarea despre ceea ce se mai păstrează în casele oamenilor.

![Țărancă în port popular cu snop de grâu și seceră, pictură de Gheorghe Tattarescu
din 1868](https://descopera-vlasca.org/wp-content/uploads/2026/10/Gheorghe-Tattarescu-—-
Taranca-din-Vlasca-1868.jpg)

Gheorghe Tattarescu, _Țărancă din Vlașca_, 1868, ulei pe pânză. Deținător: Complexul
Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău. Reproducere prin [Wikimedia Commons](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Gheorghe_Tattarescu_-_Taranca_din_Vlasca.jpg),
domeniu public. Este o reprezentare artistică a portului.

## Costumul de Vlașca și diversitatea locului

[Muzeul Județean „Teohari Antonescu” Giurgiu](https://muzeulgiurgiu.ro/etnografie-si-arta/)
prezintă costumul cu peșteman și catrință drept un reper al portului de Vlașca. 
Colecția sa etnografică provine în mare parte din satele zonei și reflectă și legături
cu Teleormanul, Ilfovul, Dâmbovița și spațiul balcanic.

Aria unui tip de costum trebuie deosebită de hotarele unui județ într-un anumit 
an. Pentru o piesă anume, proveniența și datarea rămân esențiale: denumirea regională
nu înseamnă că toate satele ori toate generațiile se îmbrăcau identic.

## Peștemanul: volum, plisaj și contrast cromatic

Peștemanul este una dintre piesele care dau silueta recognoscibilă a costumului 
femeiesc de Vlașca. [Muzeul de Artă Populară Constanța](https://www.muzeuetnocta.ro/exponatul-saptamanii-pesteman-de-vlasca/)
îl descrie ca pe un tip de vâlnic din lână neagră, mărunt încrețit, asociat cu o
catrință roșie purtată în față. Prin urmare, termenul desemnează o piesă purtată
de la talie în jos, nu o vestă sau un pieptar.

Exemplarul prezentat de muzeu, datat la sfârșitul secolului al XIX-lea, arată câtă
muncă se ascunde în spatele pliurilor. Lâna este țesută în două ițe, iar plisajul
este obținut prin coasere, înmuiere și uscare lentă la umbră. Zona taliei este încutată
strâns. Pe laturi apar registre geometrice în vișiniu, roz, alb și maro; pe poale,
benzile roșii sunt însoțite de motive florale geometrizate și paiete metalice. Piesa
a intrat în colecția muzeului în 1998.

Aceste detalii descriu un obiect identificabil. Alte exemplare pot avea alte proporții,
alte borduri sau alte combinații de culori; tocmai comparația lor face vizibile 
variantele locale și ale atelierului ori gospodăriei.

## Un peșteman clasat în Tezaur: ce aflăm din fișa obiectului

O a doua mărturie este peștemanul cu numărul de inventar **27743**, păstrat la Muzeul
Județean Teleorman. [Fișa Institutului Național al Patrimoniului](https://clasate.cimec.ro/Detaliu.asp?k=C0FC9C8CB8DC449CA6C85ACF6686AB15)
îl datează în primul sfert al secolului XX și îl atribuie costumului de sărbătoare
din zona Muntenia–Vlașca. A fost clasat în categoria Tezaur prin ordinul din 16 
iulie 2019.

Obiectul este format din două foi cusute transversal, cu fond negru și chenar roșu.
Plisajul este foarte mărunt, iar în talie sunt prevăzute șireturi de pânză. Chenarul
reunește dungi înguste și motive geometrice în roșu, alb și verde măsliniu; pe poale
sunt descrise inclusiv linii întrerupte și forme în V. Fișa consemnează țeserea,
alesul în război, încheierea manuală, brodarea, tivirea și încrețirea.

O asemenea înregistrare ne permite să legăm explicația de o piesă datată, cu deținător
și inventar, în loc să vorbim despre un costum imaginar, identic în întreaga regiune.

## Cămașa, catrința, betele și găteala capului

În [prezentarea Muzeului Golești](https://muzeulgolesti.ro/ro/evenimente/expozitie-din-comorilie-zonei-etnografice-vlasca/),
ansamblul femeiesc reunește ștergarul, cămașa, peștemanul, catrința și betele. Cămașa
încrețită la gât are motive geometrice dispuse în registre. Betele completează ansamblul
în talie.

Găteala capului diferenția și etapele vieții. Sursa amintește fetele cu părul descoperit,
împodobit la sărbători cu flori artificiale din pânză, numite dârdâeci, și femeile
căsătorite cu părul strâns și chemeleț. Așadar, reconstituirea unui ansamblu presupune
și întrebarea cine îl purta, la ce vârstă și cu ce prilej.

Expoziția giurgiuveană [„Costumul popular de sărbătoare din zona Vlașca”](https://episcopiagiurgiului.ro/2021/05/18/costumul-popular-de-sarbatoare-din-zona-vlasca/),
vernisată la 18 mai 2021, a pus în valoare tocmai aceste diferențe: mire și mireasă,
tineri înaintea căsătoriei și femeie în etate. Relatarea evenimentului menționează
chemelețul, podoabele cu monede, cămașa, peștemanul, catrința și ipingeaua. Este
un exemplu de expunere care urmărește întregul ansamblu, inclusiv podoabele, nu 
doar cămașa izolată.

## Țesăturile din casă: materiale și motive

Prezentarea muzeului amintește cânepa, inul, lâna, borangicul și bumbacul între 
materialele textilelor tradiționale. La scoarțe și țesături de interior descrie 
predominanța motivelor geometrice, inclusiv variante ale rombului; pe ștergare și
așternuturi apar și ornamente vegetale.

Aceste repere ne ajută să privim mai atent o țesătură. Sensul unui motiv și povestea
obiectului cer însă o documentare proprie; asemănarea vizuală nu este suficientă
pentru a-i stabili satul de origine.

## Portul bărbătesc și o fotografie de epocă

Muzeul Golești descrie pentru anotimpul cald pălării de pai sau fetru, cămăși albe
și izmene, iar pentru sezonul rece căciuli și piese din dimie. Amintește și ipingeaua,
haină amplă cu glugă și mâneci, croită din patru–cinci foi dispuse orizontal, folosită
la frig și la drumuri lungi. Aceste diferențe arată de ce un costum trebuie înțeles
și prin funcția sa, nu doar prin ornament.

![Călușari din Vlașca la Târgul Moșilor, în fotografia istorică a lui Nicolae Ionescu](
https://descopera-vlasca.org/wp-content/uploads/2026/10/Nicolae-Ionescu-—-Calusari-
din-Vlasca-la-Targul-Mosilor.jpg)

Nicolae Ionescu, _Călușari din Vlașca la Târgul Moșilor_, datată în fișa Commons
între 1923 și 1935. Proveniență indicată: Biblioteca Academiei Române, prin maerlant.
be. [Wikimedia Commons](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Nicolae_Ionescu_-_The_Căluşari_from_Vlaşca_at_Moşilor_Fair.jpg),
domeniu public conform fișei.

Fotografia ne oferă un reper vizual despre portul unui grup de călușari identificați
ca provenind din Vlașca. Contextul este unul de joc și apariție publică la târg:
imaginea nu trebuie confundată cu o fotografie a îmbrăcăminții cotidiene a tuturor
bărbaților din regiune. În același fel, intervalul de datare trebuie păstrat, fără
alegerea arbitrară a unui an.

## Portul în pictură: „Țărancă din Vlașca”, 1868

Tabloul lui Gheorghe Tattarescu, reprodus la începutul articolului, adaugă o altă
perspectivă. [Fișa de patrimoniu](https://clasate.cimec.ro/Detaliu_en.asp?k=1F2052DADC1540E0A38B53ACAAF3E2F0)
îl datează în 1868 și îl identifică în colecția Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”
Bacău. Tânăra poartă costum de sărbătoare, ține secera și un snop de spice; în catalogul
expoziției din 1868 lucrarea apărea ca „Țărancă cu snopul”.

Asocierea dintre veșmânt, seceră și grâu este relevantă pentru felul în care artistul
construiește imaginea lumii rurale. Pictura rămâne însă o compoziție artistică. 
Pentru identificarea exactă a croiului sau a tehnicii unei piese, o confruntăm cu
obiectele și fișele muzeale.

## De la obiectul păstrat la expoziția de astăzi

Un exemplu recent de valorificare a acestui patrimoniu este expoziția [„Vlașca pe meleag dobrogean”](https://www.muzeuetnocta.ro/expozitia-vlasca-pe-meleaguri-dobrogene/),
anunțată de Muzeul de Artă Populară Constanța pentru 14 august–30 octombrie 2026,
cu piese din colecția muzeului giurgiuvean. Anunțul descrie costume de sărbătoare,
țesături de interior și obiecte gospodărești de la sfârșitul secolului al XIX-lea
și începutul secolului al XX-lea.

Același anunț semnalează catalogul _Colecția de Etnografie a Muzeului «Teohari Antonescu»
Giurgiu – Port popular și textile de casă_, semnat de Alexandra Cristică și Mădălina
Cojocariu, apărut la Editura Eikon în 2025. Este o pistă bibliografică pentru aprofundare;
articolul de față folosește prezentările publice ale muzeelor.

## Ce poveste păstrează familia ta?

Pentru a urmări schimbările până în prezent, avem nevoie de mărturii locale. Dacă
păstrezi o piesă de port ori un ștergar vechi, notează localitatea, numele persoanei
de la care provine, perioada aproximativă și împrejurările în care era folosit. 
Păstrează separat ce știi sigur și ce ai aflat din povestirile familiei.

**Ce obiect din casa bunicilor spune povestea familiei tale?** De aici continuăm
spre viața gospodăriei și ritmul muncilor de toamnă. Fotografiile și mărturiile 
primite vor fi publicate numai cu acordul celor care le oferă.

## Surse

 * [Muzeul de Artă Populară Constanța — Peșteman de Vlașca](https://www.muzeuetnocta.ro/exponatul-saptamanii-pesteman-de-vlasca/),
   3 mai 2023.
 * [INP — Peșteman, Muzeul Județean Teleorman, inventar 27743](https://clasate.cimec.ro/Detaliu.asp?k=C0FC9C8CB8DC449CA6C85ACF6686AB15).
 * [Muzeul Golești — Din comorile zonei etnografice Vlașca](https://muzeulgolesti.ro/ro/evenimente/expozitie-din-comorilie-zonei-etnografice-vlasca/),
   2023.
 * [Episcopia Giurgiului — relatarea expoziției de port popular](https://episcopiagiurgiului.ro/2021/05/18/costumul-popular-de-sarbatoare-din-zona-vlasca/),
   18 mai 2021.
 * [INP — Gheorghe Tattarescu, Țărancă din Vlașca](https://clasate.cimec.ro/Detaliu_en.asp?k=1F2052DADC1540E0A38B53ACAAF3E2F0).

 * [Muzeul Județean „Teohari Antonescu” Giurgiu — Etnografie și artă](https://muzeulgiurgiu.ro/etnografie-si-arta/).
 * [Muzeul de Artă Populară Constanța — Expoziția „Vlașca pe meleag dobrogean”](https://www.muzeuetnocta.ro/expozitia-vlasca-pe-meleaguri-dobrogene/),
   anunț din 11 august 2026.

_Surse consultate la 26 octombrie 2026._

## Vlașca istorică: introducere în istoria și geografia regiunii

- Link: https://descopera-vlasca.org/2026/10/23/vlasca-istorica-introducere/
- Published: 2026-10-23T06:53:38+00:00
- Author: Adv

**Vlașca istorică** este numele unei regiuni din Muntenia legate de un vechi județ
al Țării Românești și, mai târziu, al României. Pentru a-i înțelege povestea, trebuie
să deosebim județul Vlașca, ale cărui hotare și împărțiri administrative s-au schimbat,
de Țara Românească (Valahia) ca întreg și de județul Giurgiu de astăzi.

În această serie documentăm Vlașca pornind de la limitele județului interbelic și
urmărim localitățile care se află astăzi și în județele învecinate. Este un reper
de lucru pentru cercetare: organizarea administrativă s-a modificat de-a lungul 
timpului, iar denumirile vechi nu se suprapun întotdeauna peste cele actuale.

[⌊Hartă a județului interbelic Vlașca datată 1938, cu localități și împărțiri administrative⌉⌊
Hartă a județului interbelic Vlașca datată 1938, cu localități și împărțiri administrative⌉[

Județul Vlașca în harta datată 1938, reprodusă din _Enciclopedia României_, potrivit
[fișei Wikimedia Commons](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:1938_map_of_interwar_county_Vlasca.jpg).
Domeniu public conform sursei. Harta ilustrează un reper interbelic, nu limitele
județului Giurgiu de astăzi. Apasă pe imagine pentru mărire.

## Ce înseamnă Vlașca?

Vlașca a fost un județ din sudul Munteniei, cu legături istorice și geografice cu
Dunărea și cu zona Giurgiului. O descriere arhivistică a județului consemnează vecinătățile
și schimbările sale administrative, iar dicționarul geografic publicat de P. S. 
Antonescu-Remuși în 1890 oferă un inventar amplu al așezărilor și al geografiei 
locale.

Vlașca nu este sinonimă cu întreaga Valahie. Valahia sau Țara Românească desemnează
o regiune și o formațiune politică mult mai întinsă; Vlașca este un teritoriu istoric
mai restrâns, cu o identitate administrativă și locală proprie.

## Un teritoriu cu hotare și organizări schimbătoare

Sursele istorice arată că județul a fost împărțit în plăși și sate, iar organizarea
lui a variat. Un ghid al Arhivelor Statului descrie împărțirea din 1775 în nouă 
plăși și schimbările de după Regulamentul Organic. După încheierea stăpânirii otomane
asupra raialei Giurgiu, orașul a revenit administrației Țării Românești; spre sfârșitul
anului 1830, reședința județului a fost mutată de la Găești la Giurgiu.

Aceste repere ne ajută să citim cu atenție hărțile, recensămintele și monografiile:
aceeași localitate poate apărea sub alt nume, în altă plasă sau într-o altă unitate
administrativă. De aceea, inventarul nostru va indica separat denumirea istorică,
încadrarea de atunci și județul în care se află astăzi.

[⌊Județul Vlașca în Atlasul Căilor de Comunicații din 1897⌉⌊Județul Vlașca în Atlasul
Căilor de Comunicații din 1897⌉[

Județul Vlașca în _Atlasul Căilor de Comunicații_ (1897), Ministerul Lucrărilor 
Publice, Diviziunea I, Poduri și Șosele. Reproducere prin [Wikimedia Commons](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Atlasul_Căilor_de_Comunicații_(1897)_-_Vlașca.jpg),
domeniu public. Un reper pentru a urmări așezările și comunicațiile la sfârșitul
secolului al XIX-lea. Apasă pe imagine pentru mărire.

## Momente din istoria regiunii

Unele evenimente cunoscute din istoria Țării Românești s-au petrecut în locuri aflate
în aria cercetată. La Călugăreni, la 13/23 august 1595, oastea lui Mihai Viteazul
s-a confruntat cu armata otomană. Bătălia face parte din campania mai largă din 
1595 și trebuie înțeleasă în contextul istoriei muntene, nu ca un episod izolat 
al unei granițe administrative moderne.

Muzeul Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu include în prezentarea istoriei 
locale repere precum Mihai Viteazul, Giurgiu în 1595, anul 1848 în Vlașca și Vlașca
în anii 1916–1918. Aceste teme arată cât de strâns se leagă istoria locală de evenimentele
politice și militare ale țării.

## Cum descoperim Vlașca astăzi

Povestea regiunii se reconstruiește din documente administrative, hărți, dicționare
geografice, arhive, colecții muzeale și mărturii locale. Pentru fiecare comună și
sat urmărim, pe cât permit sursele, numele istorice și actuale, apartenența administrativă,
personalitățile asociate și tradițiile consemnate. Datele incerte sau contradictorii
vor fi marcate ca atare.

Acest articol este o introducere. Inventarul localităților, biografiile, evenimentele
și obiceiurile vor fi publicate separat, pe măsură ce informațiile pot fi verificate
în surse identificabile.

## Surse pentru această introducere

 * [Arhivele Statului, Îndrumător în Arhivele Statului: Direcția Generală a Arhivelor Statului, filiala județului Ilfov (1975)](https://www.biblioteca-digitala.ro/reviste/carte/arhivele-nationale/Indrumator-arhivele-statului-ilfov_1975.pdf)—
   repere despre administrația istorică a județului Vlașca.
 * [P. S. Antonescu-Remuși, Dicționar geografic al județului Vlașca (1890), Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași](https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/33757)—
   sursă geografică și administrativă de epocă.
 * [AGERPRES, „Bătălia de la Călugăreni”](https://agerpres.ro/documentare/2020/07/27/fragment-de-istorie-batalia-de-la-calugareni-425-de-ani--555606)—
   sinteză documentară despre confruntarea din 1595.
 * [Muzeul Județean „Teohari Antonescu” Giurgiu, Expoziția permanentă](https://muzeulgiurgiu.ro/expozitia-permanenta/)—
   teme ale istoriei locale prezentate de muzeu.

## Un loc în care trecutul întâlnește viitorul

- Link: https://descopera-vlasca.org/2026/10/04/un-loc-in-care-trecutul-intalneste-viitorul/
- Published: 2026-10-04T20:55:35+00:00
- Author: Adv

Descoperă Vlașca este mai mult decât un proiect de conservare a patrimoniului. Este
o invitație de a redescoperi legătura dintre oameni, natură, tradiție și loc.

În inima vechii Vlașca, între Dunăre, Neajlov, păduri și sate cu istorie, vrem să
construim un spațiu viu în care patrimoniul cultural și meșteșugurile tradiționale
să fie păstrate, cercetate și transmise mai departe.

Păstrăm ceea ce am primit, redescoperim ceea ce am uitat, construim ceea ce urmează.
Prin Descoperă Vlașca reunim istorie, arheologie, tradiții, meșteșuguri, educație,
natură și tehnologii moderne pentru a crea un model de dezvoltare care respectă 
trecutul și privește spre viitor.

Descoperă.

Păstrează.

Construiește.

Vlașca poate deveni din nou un loc de întâlnire între oameni, idei și generații.